Zile de linişte

De singurătate, şi nu de izolare, vorba lui Noica. Prin Bucureşti, cîteva maşini prinse la semafor pe străduţe care nici nu ştiau ca există atîtea în oraş. La porţile Orientului, iată hagealîcul occidental primit cu gloria salvatorilor şi invitat să stea la taifas. Spectaculosul e vînat, mai ales în ţărişoara noastră, pentru că in agora nu se mai politizează, ci se distrează. Şi tot cu notă spre Noica, bucuria dezbină, iar suferinţa uneşte. Iar spectacolul, bucurie şi suferinţă, rămîne la un nivel atît de superficial încît lasă boborul nemişcat şi abrutizat prin crase uzuri ale sensibilităţii.
Iar nebunia ţine ca-n poveşti, trei zile. Vorbim după ce se va da ţara de trei ori peste cap în faţa străinilor, să vedem ce iese...sau ce rămîne!